Îngrijirea accesului vascular

Fistula este numită și linia vieții. Aveți un rol activ în menţinerea acesteia într-o stare bună. Există o multitudine de lucruri pe care le puteţi face zilnic și în timpul tratamentului, care vor contribui la menținerea unei stări generale bune pe termen lung astfel încât să vă asigurați că dializa poate fi efectuată fără complicaţii. Toate acestea sunt simple – trebuie doar să le lăsaţi să devină o parte a programului zilnic.

Bineînţeles, fiecare fistulă este diferită şi poate necesita o îngrijire diferită. Vă recomandăm să discutaţi cu echipa de îngrijire medicală ce anume vi se potriveşte – noi suntem aici să vă oferim toate sfaturile şi asistenţa de care aveţi nevoie.

Vasele noastre sanguine nu sunt potrivite pentru a furniza un flux sanguin suficient şi constant pentru dializă. Avem două tipuri de vase de sânge: vene şi artere. Venele noastre se află imediat sub piele şi adesea le putem vedea cu ochiul liber. Acestea pot fi înţepate destul de uşor, însă fluxul sanguin din vene este prea redus pentru dializă.

În artere, sângele curge cu o presiune mai mare decât în vene, însă acestea sunt "ascunse" mai adânc sub piele, fiind astfel mai greu de înţepat. În plus, arterele au un puls şi o presiune a sângelui foarte mari, ceea ce nu le face ideale pentru dializă. Aşadar avem nevoie de un vas de sânge special denumit fistulă.

O fistulă se creează printr-o intervenţie chirurgicală scurtă, prin conectarea unei artere cu o venă - de aceea este denumită "artero-venoasă". Fistulele se află de obicei pe antebraţ. Vasul de sânge nou creat combină proprietăţile arterelor şi cu cele ale venelor: fluxul sanguin şi presiunea sanguină sunt mai mari decât în venă iar vasul de sânge are un tremor palpabil, similar cu cel simţit la atingerea unei artere.

În timpul procesului de maturare diametrul vasului de sânge creşte făcând mai uşoară introducerea unui ac, iar grosimea peretelui fistulei creşte. Acest "proces de maturare" durează de obicei două până la şase săptămâni. După maturare, fistula poate fi canulată, pentru că permite curgerea unei cantităţi mai mare de sânge în circuitul extracorporal, permiţând o hemodializă eficientă.

Fistula arterovenoasă combină caracteristicile unei artere cu cele ale unei vene

“Arterio” vine de la arteră, un vas de sânge ce transportă sânge cu flux rapid şi bogat în oxigen, de la inimă la ţesuturile corpului
“Venos” vine de la venă, un vas de sânge ce transportă sângele de la ţesuturi înapoi la inimă și apoi la plămâni pentru a colecta mai mult oxigen
“Fistula” se referă la o conexiune între două vase de sânge care în mod norma, nu există

Îngrijirea fistulei

Întrucât fistula joacă un rol esenţial pentru un tratament reuşit prin dializă, este foarte important să o menţineţi într-o stare bună. Fistula trebuie verificată zilnic! Trebuie să vă folosiţi simțurile, respectiv ochii, urechile şi degetele pentru a verifica dacă totul este OK.

Priviți braţul cu fistulă și fiţi atent la orice semn de înroşire sau de umflare.

Un mod de a verifica dacă există un flux sanguin adecvat prin fistulă este utilizarea stetoscopului pentru a asculta fluxul de sânge. Întrebaţi echipa de la centrul de dializă cum se procedează.

Cea mai simplă metodă este să puneţi mâna pe fistulă. Ar trebui să simţiţi o vibraţie ritmică / senzaţie gen "tremur". Când palpaţi fistula, fiţi foarte atent dacă doare sau dacă e mai caldă decât de obicei.

Vă rugăm să urmaţi câteva reguli simple pentru a reduce la minim pericolul de infectare sau tromboză, acestea fiind cele mai frecvente riscuri pentru fistula:

Lăsaţi sângele să se mişte liber

Evitaţi orice tip de presiune asupra braţului cu fistulă, pentru că poate duce la tromboză, în situația unei presiuni sangvine scăzute. Trebuie să evitaţi următoarele:

Să purtaţi haine strâmte sau obiecte care strâng, precum ceasuri sau brăţări ce ar putea cauza compresia fistulei.
Să dormiţi pe braţul de acces pentru că poate duce la îndoirea temporară a fistulei şi la o reducere a fluxului sanguin.
Îndoirea puternică a braţului cu fistulă.
Măsurarea presiunii arteriale în braţul cu fistulă cu un tensiometru, pentru că manşoanele care se umflă pot duce la comprimarea vaselor de sânge.
Extragerea sângelui sau injecţiile, pentru că ulterior trebuie efectuată hemostaza. În plus, personalul care nu lucrează în dializă ar putea deteriora fistula.

Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome îngrijorătoare: roşeaţă, inflamare, durere, temperatură crescută în zona fistulei, vă rugăm să contactaţi imediat doctorul sau echipa de dializă.

Păstraţi-o curată

Pentru a evita eventualele contaminări cu bacteriile de pe piele, care ar putea cauza infecţii, nu uitaţi întotdeauna să:

Spălaţi punctul de acces cu apă şi săpun special păstrat pentru acest scop, în fiecare zi şi înainte de fiecare sesiune de dializă.
Evitaţi să tuşiţi sau să căscaţi în direcţia fistulei.
Nu vă scărpinaţi în zona fistulei şi în special în zona de acces.

Protejaţi-l de accidente

Evitaţi activităţile ce pot produce accidente la nivelul fistulei, precum ridicarea greutăţilor cum ar fi genţi sau cutii. De exemplu, când mergeţi la cumpărături, luaţi un cărucior în loc de un coş şi nu utilizaţi braţul cu fistulă pentru a căra sacoşele grele acasă.
Practicaţi sporturi ce nu vă supra-solicită braţul cu fistulă, de exemplu alergatul sau ciclismul.

Aveţi grijă la temperaturile extreme

Temperaturile foarte crescute sau foarte scăzute pot avea de asemenea efecte adverse asupra fistulei şi pot duce la tromboză. Nu este recomandat să vă expuneţi la:

Căldură excesivă (de ex. saună sau băi de aburi), pentru că produce dilataţia vaselor şi reduce presiunea şi debitul sanguin. Dacă doriţi să ieşiţi într-o zi toridă, încercaţi să staţi la umbră.
Frig excesiv. Acesta determină constricţia vaselor şi un flux sanguin redus. În zilele extrem de reci, dacă doriţi să ieşiţi la aer curat, nu uitaţi să purtaţi haine corespunzătoare, călduroase.

Cateter venos central

Cateterul venos central, un tip special de cateter intravenos (tub) este indispensabil în centrele de dializă de astăzi. Anumiţi pacienţi încep hemodializa fără un acces vascular permanent - cel mai adesea au un cateter venos central (CVC).

De ce aveţi nevoie de un CVC

Dacă vasele de sânge ale unui pacient sunt deteriorate sau foarte fragile, nu se poate crea o fistulă. CVC-urile sunt utilizate pentru tratamente de urgenţă deoarece accesul vascular este în acest caz foarte rapid. Dacă un cateter central venos este cea mai bună variantă pentru hemodializă, medicul sau chirurgul îl va introduce într-o venă centrală - o venă jugulară (aflată la gât), o venă subclavă (piept) sau o venă femurală (zona inghinală).

Cateterele venoase centrale oferă acces imediat la sistemul circulator. Pacienţii cu CVC le apreciază pentru că îşi pot mişca braţele şi palmele în timpul dializei, şi pentru că sunt evitate înţepăturile cu acul. Totuşi, o complicaţie pe termen lung a cateterelor - în special a celor plasate în vena subclavie - este faptul că vasul de sânge adesea se îngustează anormal (stenoză). CVC-urile prezintă şi un risc mai mare de infecție, iar pacienţii trebuie să acorde o mare atenție igienei zilnice, mai ales dacă practică înotul sau dacă fac frecvent baie. Uneori, un CVC face dificilă obţinerea unor fluxuri sanguine mari, ceea ce poate scădea eficienţa eliminării toxinelor.

Îngrijirea CVC

Îngrijirea CVC este de obicei făcută de asistente. Locul de ieşire al cateterului trebuie curăţat după fiecare dializă. Asistenta medicală trebuie să poarte echipament de protecţie personală. Pacientul trebuie să poarte o mască în timpul schimbării pansamentului şi la fiecare deschidere a cateterului, cum ar fi în timpul procedurilor de conectare şi deconectare. Suturile pentru cateterele non-tunelate trebuie lăsate la locul lor atâta timp cât cateterul este introdus. Dacă aveţi un cateter tunelat, suturile trebuie îndepărtate după ce manşeta cateterului s-a vindecat.

Subiecte asemănătoare

Viața unui pacient dializat